"Iubirea este singura pasiune care te rasplateste cu o moneda fabricata de ea insasi." - Octavian Paler

Povestea lor incepe in fata calculatorului, navigand pe internet. De fapt... inca nici nu a inceput.

El: Alex sta in camin, isi deschide calculatorul sa mai copieze muzica sau filme de pe dc++, intra din cand in cand pe Patimi sa verifice mesajele. S-a inscris crezand ca poate gasi o fata pe placul lui sau chiar daca nu-si va gasi jumatatea, tot se poate ivi o intalnire la o cafea sau... mai mult.

Ea: Simona locuieste cu parintii, se aseaza la calculator pentru a-si schimba muzica din iPod, sa verifice ce mai este pe Patimi. Nu accepta invitatii la chat privat si raspunde foarte rar la mesaje. Nu stie ce cauta si nici daca ar vrea ceva. A fost dusa de val pana aici si acum intra fara convingerea ferma de a avea o relatie.

El a avut o relatie de 3 ani si cauta sa-si revina dupa despartire. Ea a avut multi prieteni dar niciodata n-a iubit cu adevarat.
Pentru amandoi, experienta pe internet este mai mult o curiozitate dar traiesc cu speranta ca isi pot intalni iubirea aici.

Alex a vazut-o de cateva ori online dar incercarile lui de a intra in vorba au esuat. A mai incercat sa contacteze si alte fete dar fara mari satisfactii.
Simona a fost contactata de multi baieti dar inca nu a avut curaj sa le raspunda. Isi imagina ca urmeaza discutii aberante pe mess iar apoi va trebui sa iasa cu ei.

Intr-o dimineata s-a intamplat ca ea sa raspunda la mesajul lui. Socat de minune, Alex ii povesteste vesel despre incercarile lui dar la finalul discutiei nu-i cere nimic. Nici numar de telefon, nici ID de mess... nimic. Ramane doar sa mai vorbeasca. Jocul timid si misterios se termina cu o adaugare in lista de prieteni.

Sistemul ei de referinta se schimba si realizeaza ca in mintea ei a existat un scenariu fals. Nu toti cei care te contacteaza grabesc lucrurile. I-a venit in minte gandul ca Alex poate sa nu o placa si isi posteaza o poza. Ca o intelegere fara cuvinte isi pune si el cateva poze iar apoi ii lasa cateva randuri de apreciere la comentariile profilului ei.

Se reantalnesc dupa doua zile... intr-o seara mohorata de octombrie, in care amandoi erau indispusi si somnorosi. Dupa cateva minute pe chat el se duce la culcare. Simona este cuprinsa de sentimentul parasirii. Crede ca a facut multe pentru inceperea unei relatii... chiar dupa ce a raspuns la mesaje si a pus o poza, nu se intampla nimic. O speranta inceputa printr-un vis, sfarsita intr-un cosmar... "Cat ma doare linistea asta pustie!"

Alex o contacteaza a doua zi dar Simona nu mai raspunde nici la chat, nici la mesaje. Derutat ii trec prin minte ganduri de genul ca te poti indragosti pe net... chiar si de o persoana pe care nu o stii... pentru ca imaginatia ta o modeleaza... dar risti sa nu stii niciodata daca e dragoste. Nu poti stii daca iubesti pana nu o atingi... pana nu stii ca e reala si e langa tine.

Pentru cateva zile a fost plecat la parinti si cand reintra pe site gaseste id-ul ei de messenger. Sansa ca relatia se se materializeze prinde contur. Alex este cuprins de sentimente si devine intruchiparea exaltarii. O contacteaza imediat. De la o conversatie banala s-a ajuns destul de repede la mesaje frumoase, telefoane in miez de noapte si dorinta de a se intalni. Au stabilit sa se intalneasca intr-un parc sambata pe 13 Octombrie.

"In aceasta lume exista mai multe lucruri de admirat decat de dispretuit;
si, oricum, este singura pe care o avem."

"Povestea lor" a inceput pe net. S-au cunoscut pe Patimi iar dupa cateva contacte pe site si pe Yahoo! Messenger, Alex si Simona s-au intalnit intr-un parc.

Ea se intalnea cu sentimentul unei spaime de ridicol iar el sperand ca jumatatea lui exista undeva. Intalnirea a inceput cu o atitudine timida gandindu-se cat de putini sunt cei care pot fi in locul lor. Au inceput sa povesteasca incercand sa nu ascunda nimic unul celuilalt, sa se deschida cu totul. Erau momente cand ramaneau surprinsi de sinceritatea lor. Fiecare se punea in locul celuilalt incercand sa se cunoasca mai bine. Timpul trecea foarte repede si aveau senzatia ca nu isi pot povesti totul intr-o viata. Nici unul nu se gandea la inceput ca pot avea atatea in comun.

Au aflat simpatii si interese comune, iar mai presus de toate, au descoperit ca amandoi au tendinta de a se separa de restul lumii. Au facut aceeasi facultate si au pasiuni comune ca fotografiile, muzica rock si drumetiile. Sentimentele lor se amplificau cu fiecare element comun gasit.

Simona il privea cu o blanda stralucire in ochi iar el ca pe o stea de neatins. Erau absorbiti de acest decor si atractia dintre ei devenea neexplicabil de mare. Pentru prima data cuvintele lui ii dadeau Simonei fantezia de care avea nevoie pentru a iubi pe cineva. Alex se simtea pentru prima data ascultat cu mare atentie si important pentru persoana de langa el. Alex si Simona simteau sentimentul izolarii definitive de restul lumii.

Simona ii completeaza perfect chestionarul inimii lui, iar ea este "teleghidata" catre ceva ce n-a mai simtit pana acum. S-au revazut duminica, apoi luni si iar marti... zi de zi. Sarutari fierbinti, imbatisari patimase, clipe de vis impreuna. Dar mai multe va pot spune chiar ei. Ei toti ceilalti care se cunosc sau care s-au cunoscut aici. Povestea lor incepe pe site. Spune-ti povestea ta aici pe forum. Orice drum e mai usor si mai frumos in doi...

"Am învatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit.
Am învatat ca viata îti poate fi schimbata în câteva ore de catre oameni care nici nu te cunosc.
Am învatat ca scrisul ca si vorbitul, pot linisti durerile sufletesti."
Octavian Paler

Eu nu cred ca o relatie mentinuta pe net unde poti scrie ce vrei poate sa tina.si..inca ceva caracterul omului il descoperi in timp,in diferite situatii critice,asa ti-ai da seama ca te iubeste cu adevarat,nu ca iti zice cuvinte pompoase pe net sau un simplu"te iubesc"....altminteri chiar am simtit pe pielea mea ce inseamna o iubire pe net...
....putine povesti de dragoste incepute pe net au un hapy end...parerea mea...

Sunt mii si mii de cuvinte frumoase pe care cu siguranta ca le meriti,eu din pacate nu le stiu pe toate k sa ti le pun...din pacate nu pot atinge soarele sa ti-l daruiesc..nu pot atinge stelele pentru a ti le darui...nu-ti pot da nimic mai mult decat sufletul meu,gandurile mele,trupul meu...intreaga mea fiinta!Si daca iti spun ca te iubesc fara ca macar sa-ti fi intalnit privirea...inseamna ca t iubesc pentru
ceea ce esti,pentru ceea ce ma faci sa simt...sa fiu...pentru sufletul tau de aur...pentru tot ceea ce reprezinti pentru viata mea...
Si cum sa nu te iubesc cand pentru tine simt ceea ce nu am simti pentru nimeni niciodata?Cand u ma faci sa ma simt cea mai importanta persoana din intreaga lume?Cum sa nu visez la tine...cum sa nu t vreau langa mine in fiecare clipa...cum sa nu t iubesc...cum sa nu vreau sa t stiu langa mine tot restul vietii?Nu am cuvinte de ajuns k sa-ti spun tot ceea ce simt pentru tine...sper doar cu timpul sa-ti pot demostra toata dragostea pe care ti-o port...T ador, --ROXI--

Pilda:-Ai grija ce gandesti, gandurile devin cuvinte...cuvintele devin actiuni...actiunile devin obiceiuri...obisnuintele devin caracter. Analizeaza-ti caracterul, iti devine destin!

De cele mai multe ori, facem o greseala majora cand evaluam o situatie dificila cu care ne confruntam la un moment dat. Cei mai multi dintre noi cantaresc durerea unei relatii extra-cuplu sau extra-conjugale ca fiind o nedreptate pe care noi nu o meritam (si de multe ori,intradevar, nu meritam).

Numai ca in astfel de situatii nu este vorba despre noi, despre ce meritam noi, ci mai degraba de ceea ce merita partenerul sau partenera. Este cumva dreptul celui cu care convietuim sa decida pentru el. Ca si partener nu-ti ramane decat sa cantaresti bine beneficiile relatiei si sa decizi daca continui, pui punct sau negociezi viitorul cuplului.

Pentru ca, chiar daca suna pragmatic, orice relatie este un contract din care primesti si dai. Si este datoria ta sa faci periodic aceasta balanta care te va ajuta sa nu privesti niciodata inapoi cu resentimente, regret si pareri de rau pentru anii care au trecut degeaba si pe care nimeni nu ti-i mai da inapoi...(un bob zabava)